L-am auzit plangand seara trecuta.Statea inchis in camera lui si isi consuma fiinta...parca o durere infinita punea stapanire pe corpul lui si il facea sa se piarda in absurd.
Niciodata nu il mai vazusem asa.Am incercat sa imi dau seama ce-l framanta dar nu-mi era cu putina.
- Phillip! esti mai matur de atat.deschide usa,hai nu fii prostut.vreau sa vorbim!
si nimic.niciun raspuns.Pentru prima oara nu primeam niciun raspuns din partea lui.Eram cei mai buni prieteni,n-avea secrete fata de mine,pana saptamana trecuta cand a aparut...ea! Nu m-am dat batuta.Am mai incercat sa.l fac sa deschida usa si dupa 2 ore am reusit. Parca era un copil fara vlaga...fara motiv. Era ceva nou,el in general era pana si sursa mea de energie si-acum tristetea i se citea in ochii lui negri,profunzi.
-Hai,Anca.Nu sta in usa.
si isi termina fraza cu un suspin. N-am putut sa rezist sa.l vad asa.M-am asezat pe marginea patului si l-am luat in brate. Parca durerea a 100 de suflete se revarsa in fiinta lui. M-am pus cu spatele pe perne si el s-a asezat ca un copilas cu capul in poala mea.
-M.am indragostit,Anca!O iubeam,numai din priviri poate,dar o iubeam si acum ca a aflat...a fugit de mine!
odata cu terminarea frazei,se adanci in bratele mele.
-Nu fii copil,nici nu sti ce e cu adevarat iubirea. E doar o perioada a ta,povesteste-mi.
-Acum doua saptamani,iesem de la liceu.Vroiam sa merg cu Dan si cu Silviu la o bere.Era cald afara si aveam o pofta teribila.Mergeam spre magazin si dintr-o data o vad.Pe ea,era asa frumoasa.Parca eclipsa soarele.Iesea din masina unui tip care zici ca iesise din filmele americane. Zambea fals,aproape rece si rochia ei rosie ii scotea in evidenta toate trasaturile frumoase.Vroia sa intre in curtea unei case enorme,dar inainte sa deschida poarta,geanta ii cazu si toate lucrurile i se imprastiara pe jos.Nu stiu de ce,dar am simtit un impuls si m-am dus sa o ajut. Baietii se uitau fix la mine si se inghionteau,dar eu...ei bine,eu o vedeam doar pe ea. M-am aplecat si i-am spus :
-Pot sa va ajut?
Ea ma fixa cu privirea si ma facu sa ma simt asa de neinsemnat.
-Copilas,ar trebui sa stai de parte de femei ca mine.
-Nu cred ca cineva ar putea. i-am spus aproape rosind.
Rase.avea un ras asa copilaros,si-un zambet fermecator.
-Imi placi,scumpule.Cum te numesti?
si imi mangaia obrazul.
-Phillip. i-am spus,sarutandu-i mana.
-Ce nume frumos,si cat de politicos esti.Ma surprinzi placut.
-Imi permiteti sa intreb cum va numiti?
-Nu. si degetul ei imi atinse buzele,lasandu-ma fara cuvinte.
-Vino peste trei zile,din nou,am sa te astept aici.zise ea
Si m-am dus,Anca,m-am dus mereu.Cu o nerabdare imensa de fiecare data. Mereu ma invita la ea. Ma vraja cu povestile ei...Am uitat sa iti spun : avea 36 de ani.si atatea povesti! ma pierdeam in ochii ei,si ea in ai mei din cate imi spunea.Singurul lucru pe care nu il iubeam la ea era ca era dama de companie.Dar nu orice tarfa la colt de strada. Ea avea clasa...era rafinata.
Si-mi suspina din nou.
-Continua,puiule,te ascult.
- Si povestea mea de amor a continuat doua saptamani la rand.Pana ieri cand mi-a spus.
-Micul meu strop de tinerete,pana aici. Vizitele tale imi fac rau,si imi e teama ca ma indragostesc de un copil.Si nici varsta sau meseria mea nu imi permit asta.
-Daaar...
Nu m-a lasat sa continui.
-Shht! nu vreau sa mai aud nimic,acum inchide ochii!
Ma saruta,Anca.Ma saruta cum nu m-a mai sarutat nimeni vreodata. Credeam ca inima o sa mi se opreasca in loc,dar n-a fost asa. Ea se retrase din bratele mele si deschise usa casei.
-Adina ma cheama.
Ii aflasem numele,dar o pierdusem pe ea.Ce rost mai avea viata mea.Am incercat sa o caut in fiecare zi...dar se mutase.Si acum spune-mi,ce ma fac?!
*Dupa ce isi termina povestea,imi adormi in brate,iar lacrimile mele scapara de sub control.Ah,acum puteam sa.l inteleg. Iubitul meu Phillip a simtit sarutul unei femei usoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu