Visul Codrutei.
'Ma gandeam la ce-am visat aseara.A fost frumos,sti?L-am visat pentru a nu stiu cata oara in ultimul an jumate...dar de data asta a fost diferit.
Se facea ca veneam de la scoala cu el si Maria.Ne-am oprit la una din scarile unde ne pierdeam timpul de obicei. Mi-am aruncat ghiozdanul fara sa ma mai gandesc la ce-as putea sparge p-acolo,m-am asezat si m-am pierdut adorandu-i fiinta. Am stat ceva pe ganduri si m-am hotarat.Am rugat-o pe Maria sa se intoarca si sa-si puna castile in urechi,iar eu i-am spus :
-Dragos,trebuie sa vorbim serios!
Brusc,chipul sau prinse o tenta de ingrijorare asa ca am zambit si parca ii reveni sclipirea aceea unica din ochii lui asa adanci.
-Uite,aseara m-am gandit la noi si am realizat ca incet incet incep sa te uit.Si mi-e asa frica!atata timp m-am obisnuit cu gandul ca te iubesc incat a devenit banalitate.De la o vreme deja devin indiferenta la indiferenta ta,deja momentele tale de afectiune mi se par normale desi inainte erau cele mai frumoase momente din viata mea.Acum toate astea s-au dus si nu stiu de ce.
[in timp ce eu imi insiram 'regretele',ochii lui se pierdeau in vorbele mele si asta ma facu sa continui]
-Doar ca uneori imi e atat de dor de saruturile tale,de atingerea ta,de tine...si acum?nimic.Mi-e groaza doar de gandul ca nu mai stiu sa te iubesc.
Scumpul meu era atat de mut de uimire incat incerca sa spuna ceva dar cuvintele refuzau sa se lege.Asa ca i-am usurat sarcina,spunandu-i:
-Shhht,micutul meu.Doar ia-ma in brate. si asa facu.
Niciodata nu m-am simtit mai protejata ca atunci,in bratele lui...si totusi,uitasem cum e.
Timpul se opri in loc si intr-un singur moment mi-am pierdut logica si l-am sarutat usor pe gat.Cedasem!
.L-am sarutat cu atata dor,l-am sarutat ca niciodata pana atunci si parca vroia sa-mi spuna ceva,dar l-am oprit soptindu-i cald:
-Te iubesc,prostutule.
Atunci el ma stranse in brate si ma saruta cum n-o mai facuse vreodata pana atunci.'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu