La malul lacului ce murmura,
Eu am simtit intaia oara
Cum dragostea se risipea
Prin aerul de primavara.
Sânziana,micã scumpã,
Nu-mi esti tu dragã pe lume?
Du-mã-n marea zbuciumatã
Si sopteste-mi
cum anume?
Strãlucesti asa de tare
De nimeni n-are scãpare
Din a ta vraja frumoasã
De-a ta voce armonioasã.
Sânzianã,micã scumpã,
Doru-mi creste zi de zi.
Asa cã fetitã dragã
Aminteste-ti ca sã vii.
Sã vi iar în a mea viatã,
Sã mã-mbeti cu glasul tãu.
Sã-ti simt soapta
cum mã-ngheatã...
Sã mã simt iarãsi flãcãu.
Sânzianã,micã scumpã,
Mare drag m-a nãpãdit,
Când tu,domnisoarã dragã
În bratele-mi ai sosit.
Si-ai cãzut în somn adânc,
Somn dulce,al primaverii,
Si m-am avantat sa-ti cant
Balada trista a serii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu