Pana acum n-am dat importanta niciunei catastrofe folosite drept subiect de audienta maxima... Am neglijat toate stirile sau informatiile despre dezastrele din ultimul timp.Am incercat sa ma tin la distanta de tot ce ar putea sa ma afecteze...pana azi! Ascultam muzica,lucru obisnuit pentru mine,si la televizor este difuzata pentru prima oara o melodie dedicata victimelor din Haiti.Nu melodia in sine m-a impresionat ci gandul ca acei oameni sufera si sufera cumplit.
Eu?!am tot ce-mi doresc. Am ambii parinti cu care ma contrazic in fiecare minut al existentei mele.Am un acoperis de-asupra capului si caldura. Am dreptul la educatie si iubire. Am tot ce imi doresc si mai mult de-atat. Si ei,ce au? Si daca au avut ceva pana acum...a disparut si putinul ala! si cu ce sunt ei vinovati?
Intreaba-ma daca cred in Dumnezeu.Intreaba-ma ce parere am despre religie... n-o sa primesti niciun raspuns concret,te asigur.Dar nu asta conteaza acum. In momentul asta caut raspunsuri,caut vinovatii.Si fara folos. Inca de mica mi-am dorit un frate mai mare...un frate pe care nu l-am avut niciodata.Cu care m-as fi jucat,pe care l-as fi admirat,si mai mult de-atat,pe care m-as fi bazat.Eu,sufar tocmai pentru ca n-am avut unul.Dar acei copii?Acei copii care au avut un frate,au avut o mama...si-acum nu mai au pe nimeni? Unde a fost greseala lor?Pe ei cine ii aude? Si ma doare! si cel mai rau ma doare neputinta mea. as vrea sa fiu acolo,sa-i strang in brate,sa le dau tot ce am si sa le fur un zambet. Sa stiu ca maine nu-i asteapta alt cutremur,alte morti.
Vad atata lume superficiala in jurul meu,care ma dezgusta.Pusti de varsta mea.Spuneti-mi,dragii mei,de cate ori v-ati gandit la ce faceti in weekend,cu cine iesiti la biliard. Daca va pedepsesc parintii si nu mai puteti iesi in oras? De cate ori v-ati gandit la sex? si acum,cu mana pe inima, de cate ori v-ati gandit ca undeva,acolo,sunt copii care au pierdut tot ce-aveau? care dorm pe strazi si isi aduc aminte cum era sa doarma intr-un pat? Cum era sa ii inveleasca mama,sau tata sa aprinda lumina cand au un cosmar. Cati dintre voi v-ati gandit la ei?
Si mi-as dori din raspunderi sa pot face ceva...Si n-as sta pe ganduri daca ar sta in putinta mea sa ajut macar unul dintre atatia. Dar din pacate,nu sunt renumitul Dumnezeu. eu nu pot sa le aduc parintii inapoi,eu nu pot sa ii fac sa creada ca o sa fie bine,fiindca ei sunt cei mai constienti de realitate. Si care ar fi solutia? Cine ar putea sa le aline dorul? Eu,una,n-as avea curajul necesar sa ma uit in ochii unui copilas din Haiti! cu ce drept m-as putea uita in ochii lui,stiind ca eu am tot ce el a avut. Cum cand eu n-am nicio putere? Dar si asa,m-as rupe de realitate si l-as sufoca cu toata iubirea din lume,l-as minti c-o sa fie bine si poate as reusi sa.l fac sa ma creada macar pentru cateva minute.
Tuturor le e frica de sfarsitul lumii?! dar de ce,dragii mei,cand lumea s-a sfarsit de mult?!
Sunt atatia oameni dezamagiti,atatia oamenii parasiti,atatea si atatea suflete orfane? Si cine decide daca merita sau nu sa treaca prin asa ceva? Si cand cineva le spune 'aveti credinta!',ei ce-ar trebui sa faca?! Sa creada in cine?! De ce sa mai creada? cand tot ce-au avut numai e...cand au ramas singuri,doar ei si lumea?! cine-i invata sa iubeasca?cine le sterge lacrimile?
Cine ii ajuta sa isi salveze mama dintre daramaturi si sa isi duca sora la adapost? Cati dintre noi realizam ca lucrurile astea se intampla? Si catora dintre noi le pasa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu