Nu-i greu...

Poate mi-ar placea sa spun ca te-am iubit. Poate m-ar ajuta sa ma doara macar putin gandul ca nu mai esti al meu.Incerc din rasputeri sa ma simt vinovata sau stiu eu?putin afectata,dar nu sunt.
Si nu e pentru ca 'm-am impacat' cu ideea. Nu! nicidecum. dar imediat dupa ce m-am stiut libera,m-am simtit fericita. Parca cineva imi inapoiase zambetul. Si langa tine a fost bine...chiar a fost,dar nu indeajuns.Numeste-o superficialitate daca vrei,dar eu pot sa iti garantez ca era obisnuinta.Ti-am spus de la inceput ca eu nu-s menita sa iubesc,dar nu m-ai crezut.
Mi-e bine asa.Daca cineva si-ar propune vreodata sa ma descrie cred ca s-ar limita la doua cuvinte : poezie si joaca.Fiindca eu nu stiu sa definesc cuvintele 'statornic' sau 'seriozitate'.In fiecare relatie vad o poveste. Si in fiecare pun sentiment. Dar niciodata n-am gasit pe cineva care sa ma faca sa ma daruiesc complet 'povestii noastre de amor'.Nu sunt chiar asa de complicata...spune-mi doar : romantica incurabila. Si nu pot sa.mi dezvolt romantismul daca ma limitez la o singura relatie,asa-i? Dar nu neg ca mi-ar placea.
Daca ai fii profund...daca mi-ai sopti cand ma astept cel mai putin,ca ti-e dor de mine,m-as pierde in bratele tale. Daca m-ai tine de mana si cand as fi suparata pe tine,te-as ierta.Daca de fiecare data ca ne-am vedea mi-ai face inima sa.mi sara din piept,as fi a ta o vesnicie. Nu-i greu...