Daca ti-as spune ca mi-ai schimbat viata?ti s-ar parea o prostie.Daca ti-as spune ca vantul bate iar eu nu-l simt caci un fior de caldura ma invaluie si ma face sa ma gandesc la tine,mi-ai spune ca-s melancolica.As avea atatea sa-ti spun,dragule,atatea…dar timpul e scurt incat nici nu poti prinde o secunda.
Degeaba vad linistea cum domina copacii impunatori din fata mea,degeaba imi simt corpul inghetat,gandul meu fuge spre tine si acum ma gandesc:ce s-ar fi intamplat daca nu te-as fi cunoscut?ce-as fi facut oare in momentul asta?dar tu,ce-ai facut?Daca ti-as spune ca-ti iubesc imaturitatea cu atata ardoare cu cat mi-as dori sa fi mai matur…daca ti-as spune ca mi-e dor de tine si cand imi esti alaturi?mi-ai spune ca sunt copila.Am atatea sa-ti spun,dragul meu,atatea.
Imi simt pieptul ingreunat,imi aud bataile inimii cum incetinesc,simt o durere imensa de parca timpul ar cadea peste fiinta mea.E un sentiment asa de variat…simt cum toate particulele,gandurile,sentimentele si cuvintele tale fug.si fug asa de repede si de departe.spune-mi,scumpule?Care e definitia iubirii?Ah,daca ti-as spune tot ce gandesc.Dar nu!de multe ori aleg sa stau in patul ce plange adeseori,invelita in cearceaful vesnic alb ce poarta in jurul sau niste inflorituri cusute asa de fin.Am preferat sa amortesc stand nemiscata si gandindu-ma la viata si la tine.Dar ce importanta ai tu in viata mea?Ce-o sa fie peste o luna,peste un an?Maine?!Cat mi-ar placea sa stiu!M-am saturat de neprevazut.M-am saturat de minciuna si de banalitate.
Daca ti-as spune,dragule…Aseara am visat ca eram noi doi inconjurati de frumusetea naturii si de puritatea ei.Te-am legat la ochi cu un val alb de matase si te-am lasat sa-mi vezi pasii doar auzindu-mi vocea.M-am lasat pierduta printre copacii dominanti si nu stiu de ce si nici cum,tu m-ai gasit.ti-ai prins mainile in jurul mijlocului meu si m-ai sarutat pe frunte.Ei da,iar eu m-am jucat in parul tau timp de…nu stiu cat timp.Ceasurile o luasera razna,timpul nu mai conta deja.Era doar noi doi!Ne-am jucat prin iarba ca niste copii ce abia invatau sa mearga,ne-am jurat iubire printre frunzele pomilor,frunze ce incepeau ‘rumeneasca’ si la apus de soare m-ai sarutat si-ai disparut in imensitate.
Dar am visat,sau nu.poate pentru ca s-a intamplat sau se intampla,chiar acum!nu stiu si nici nu vreau sa stiu.Si daca se va intampla?azi,maine…oricand.Daca ti-as spune ca-mi pierd nebunia…doar daca ti-as spune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu