Unul din ei e tot ce ţi-ai dorit.E prinţul din povestea perfectă.E cel care nu vrea altceva decât să te privească şi să te iubească din priviri.Să aibă grijă de tine şi să nu te rănească niciodată.Să îţi ofere povestea perfectă de dragoste.Să rămână în istoria ta ca fiind PRIMUL;ca fiind începutul unor noi începuturi…ca fiind Făt-Frumos.Primul tău Făt-Frumos.
Al doilea e obsesia ta.E cel care nu îţi cere mai mult,decât o privire.E cel care te doreşte la fel de mult pe cât îl doreşti şi tu şi nu o să te aibă niciodată.E perfecţiunea pe care ţi-o doreşti şi nu o s-o obţii.E fericirea sigură şi interzisă.E unicul tău vis atât de real,atât de absurd,atât de imposibil.Amândoi îţi completează nesiguranţa…Amândoi te fac să te lupţi cu tine însuţi.Amaîndoi îţi fură somnul şi te obligă să alegi unul din amândoi.Şi ţi se pare ciudat,dar nu e.Amândoi reprezintă echilibrul perfect într-o singură relaţie.Dar relaţia e formată din doi.Voi,sunteţi trei.E o problemă,sau poate nu. E simplu:iubire…
Dar ce complicat e să te gandeşti că e iubire când ar putea fii orice altceva : nebunie curată,iresponsabilitate,rebeliune,pasiune,indiferenţă,prostie,ură,credinţă sau vis.Dar toate astea la un loc nu formează iubire?Da…sau nu!Ştie cineva ce înseamnă iubire cu adevărat?E cineva demn de un aşa cuvânt?Sau cuvântul ăsta e demn de noi?Se pare ca nu.Iubirea e în doi?În niciun caz!Iubirea e în mai mulţi,e nelimitată,e multă.E iraţională.Şi totuşi reuşeşte să termine cu tine înainte să înceapă.
Din trei vrei să rămână doi şi din doi vrei să devină trei?Ironic,dement,prostesc,adolescentin…adjective fără rost.În mare parte cuvintele sunt fără rost.Dar iubirea?Are un scop anume?!Derutează…şi derutează grav.Strică relaţii,pasiuni,prietenii şi alte iubiri mai mici.Foarte bine,deci.I-am gasit un scop:strică.Dar strică fiindcă vrea ea să strice sau o obligăm noi?Dar cine suntem noi ca să o obligăm pe ea şi cine e ea ca să ne asculte?Totul se leagă.Nu!!!Totul este un nonsens criminal.Şi uite aşa am mai găsit un scop:Ucide.Dar ce ucide?Are ea dreptul să ucidă sau avem noi dreptul să o lăsăm să ne ucidă?
Nimeni nu are niciun drept.Nici ea,nici noi.Atunci unde-s intrebările şi unde-s răspunsurile?De ce din doi nu poţi face trei?De ce e nefiresc?De ce iubirea are nevoie de alegeri,obligaţii…cuşti.Cuşti cu bări de fier care nu te lasă să ieşi,odată intrat.Dar mai vrei să ieşi??Ce rost mai are??
Nu are.Iubirea nu înseamnă rosturi,nu înseamnă sens,nu înseamnă nimic.Dar şi nimicul e ceva şi e ceva mare…infinit.
Şi din amândoi pe cine alegi?Trebuie să renunţi la cineva…Dar la cine?Unul te face să gravitezi,iar celălalt să zbori.În mare parte e acelaşi lucru…Înseamnă că amândoi sunt la fel?Atunci de ce nu poţi să laşi totul?Să renunţi la unul din ei?Poate ar trebui să renunţi la tine…dar dacă renunţi la tine,renunţi la ei.La amândoi.E complet ilogic!
Dar trebuie să fie logicNu neaparat.Iubeşte ce poţi,iubeşte când poţi,iubeşte cum poţi.Dar ce înseamnă să iubeşti?Pe cine să iubeşti?Pe care din ei,când amândoi îţi sunt vitali?Iubirea e vitală.Dar de ce când ai aerul,lumina,apa?De ce îţi mai trebuie iubire?
De ce îţi mai trebuie orice altceva când te ai pe tine?Pentru că iubirea e lacomă.Te vrea pe tine,ii vrea pe ei.Vrea tot!
Minciună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu