E greu cand esti copil.

Daca te uiti de din afara la viata cuiva,tu poti vedea totul in roz,insa poate nu e asa.Viata unei fete de paispe[nu sunt agramata,se potrivea mai bine 'paispe'] ani poate parea atat de simpla si usoara,dar va asigur eu ca nu este.Tatal - o tortureaza zi ce trece si o bate la cap cu toate absurditatile posibile.Nu e foarte usor sa suporti toata ‘ sarada ‘ asta zilnic.Si daca victima cedeaza si este vazuta de cineva din exterior este declarata ca fiind ‘nesimtita’. Ei bine,nu este.Doar ca a ajuns la capatul rabdarilor.Asta nu e un defect uman,insa nesimtirea da.Tocmai d-asta fata e catalogata gresit si nu isi permite sa cedeze.Mai sunt si baietii care vin si pleaca.Este o dilema impresionant de importanta,pentru varsta asta.Mai apare cate un Fat-Frumos care dezamageste cumplit si nu e nimeni care sa inteleaga ‘durerea imensa’ pe care o simte fata.Dar pana si durerea aia trece.Insa,dupa ce durerea trece,incepe mama cu teoriile despre ‘cum se imbraca o fata decenta la varsta ta’.Da,si daca ai ceva de spus in privinta asta,este luat ca o jignire si nu ti se mai vorbeste 3 saptamani la rand.Si daca nici tu nu cedezi,atunci esti din nou nesimtita. Bineinteles ca problemele intense de mai sus se rezolva cu explicatia categorica : ‘noi suntem parintii,tu esti copilul.’ A,da ! pai atunci cum sa nu simti dorinta coplesitoare de a face 18 ani si a pleca cat mai repede din infernul de moment care se repeta la nesfarsit? Dar,ma rog.Dupa o luna,trece furtuna.Dar si ce e ironic?Ca luna viitoare reapare. SUPER,nu-i asa? E foarte greu sa fi copil. Cand iei o nota proasta la scoala,nu pentru ca nu ai invatat,ci doar pentru ca emotiile te-au coplesit sau ai avut un lapsus de moment [SE INTAMPLA!],nu te intreaba nimeni,daca te-a afectat asta prea tare . Ori daca parintele e intr-un ‘mood’ prost te alegi cu o pedeapsa capitala,ori iti furi cate-o palma,ori o mustrare cat sa n-o uiti in veci.RAR,scapi usor.Cand mama,ma vede distrusa si stie ca nu mai suport vreo cearta,renunta la ideea de a ma ‘tortura’ si in seara asta..Stiti ce?Eu o iubesc al naibii de mult pe mama. E super ok,cand vrea.De exemplu,cand am avut o perioada proasta,ma simteam in stare sa plang zile in sir,ea a stat langa mine,fara sa ma intrebe nimic.Doar a stat langa mine,si eu,cand ma simteam mult prea rau,ma ascundeam in bratele ei si reveneam la ‘bocelile’ mele.E na,nu pot sa spun ca n-am avut cele mai ’scarry’ certe cu mama.Am avut si inca cum…dar,trec.De multe ori,cand sunt super nervoasa,inchid ochii si imi spun “E mama si o iubesc.Proasto,daca tu o urasti acum,dupa vreo 40 de ani,cand o sa te uiti in urma si o sa ai nevoie de cineva care sa te tina in brate si n-o sa mai fie nimeni,ce-o sa faci?!”Si-mi trece.Bine,ca o luam de la capat asta e partea a doua.E greu sa fi parinte,cred.Dar e cel putin la fel de greu sa fi copil. Tata..tata e tata.Prefer sa nu comentez.Dar hai,sunt la fel de enervanta,pisaloaga si incapatanata ca tata.Dar asta e un lucru bun de cele mai multe ori.Tata m-a indemnat intotdeauna sa fac : inot,tenis,volei,TEATRU.Da,tata m-a adus in lumea in care ma aflu acum.Mi-a prezentat cei mai impresionanti oameni pe care puteam vreodata sa-i cunosc,si credeti-ma,niciodata nu ii arat tatei cat de mult il apreciez,insa ii sunt super ultra mega datoare lui,pentru caracterul meu.Tata,intotdeauna mi-a spus la ce sa ma astept de la orice…desi baietii nu sunt punctul meu forte de discutie,cu mon pere,nu stiu cum face dar el mereu ii descrie perfect : unul e prea golan,altul prea timid,prea vorbaret…le gaseste el ceva,dar nu e impotriva niciunuia.La fel e si cu prietenii mei.Ii ocheste de la o distanta de un kilometru p-aia supeficiali.Si asta e bine,pentru mine.
Viata unui adolescent sau a unei adolescente nu e usoara deloc,pentru ca noua ne e greu sa ne abtinem din multe.E logic ca preferam calculatorul decat sa invatam la chimie sau geografie.E complet rational sa vorbim la telefon ore in sir cu cel mai bun prieten despre ORICE> despre cum sa se tunda…pana la stiu eu ce,Orlando Bloom.[asta-i mai de fete]. E incredibil de clar ca preferi sa vorbesti cu baiatul/fata de care iti place decat sa inveti la istorie.[bine,nu in cazul meu,cand il adori pe profu' de istorie].Dar totusi noi le facem,obligati,impinsi de la spate,indeplinim toate sarcinile astea…Nu e greu sa copil,huh? Mda…si daca nu ne convine ca suntem pusi la zid cu explicatia “scoala e viitorul vostru’ ni se spune : “noi muncim pentru voi.Si voi ce faceti?! nimic.nu v-am cerut altceva decat sa invatati!” Nu e greu sa fi copil deloc. Si cel mai aiurea e ca,nimeni nu e constient cat de mult ne afecteaza anumite cuvinte.Inteleg ca in anumite situatii parintii sunt supra solicitati si mai scapa ‘perle’ destul de dureroase pentru noi.Anumite cuvinte,dor mai mult ca orice palma,dar nu stiu cati sunt constienti de asta. Cati dintre noi n-au plans pe rupte fiindca au luat un 5 la mate?De ce am plans?-de frica. De frica pentru ce?Pentru nimic anume,dar de cate ori nu ne-au trecut prin minte…”gata,imi fac bagajul si plec fara sa ma vada nimeni”sau “poate le e mai bine fara mine ” sau “mai bine mor,decat sa le spun alor mei.dar daca nu le spun eu suna diriga acasa si atunci e mai rau.Daca le spune toate notele,e vai de mine”. Eu cel putin am gandit asa de multe ori.De ce? Nu pentru ca ma certa mama sau ma pedepsea tata…ci doar pentru ca ii DEZAMAGEAM inca odata. si nu vroiam.Dintr-o inconstienta d-asta fac ziaristii de scandal bani . “copila nu stiu care de 13 ani jumate,a fost gasita moarta,dupa ce s-a aruncat de la etajul 10,de spaima ca mama sa sa nu afle de nota mica pe care a luat-o la fizica”.Peste 10 ani,fetita aia mai era afectata de nota la fizica? Nu,isi vedea de facultatea ei si de viata frumoasa pe care trebuia sa o aiba. E greu sa fii copil!
Dar e si frumos totodata.N-o sa devin melancolica si o sa transform post-ul asta in vreun testament,dar toti copiii am trecut prin astea..si azi poate ne simtim mai bine ca ieri. Dar daca vedem din afara anumite povesti ca titlu ziarului pe care l-am vazut mai sus,ne spunem in sinea noastra,doar atat : Foarte urat. Dar cand ne vedem povestile noastre spunem : E GREU CAND ESTI COPIL!