Gossip.-d.ale mele

Dumnezeule mare!! Iisuse? Cum Dumnezeu? - Asta a fost reactia mea cand am deschis documentul ce se presupunea ca are inauntrul sau cele mai profunde sentimente ale mele.Spre MAREA mea uimire am vazut ca documentul era gol.M-am simtit la fel de goala pe dinauntru. Era ca si cum acele ore/zile/saptamani in care am scris neincetat fiecare gand ce-mi tulbura mintea,n-ar fi existat. Ca si cum as fi dormit pentru ceva timp..Destul timp!! Cred ca am trait un soc. Aveam de gand sa-mi continui povestea ‘profunda’ de dragoste si ma trezesc brusc ca nu mai e nici-o poveste. Dar a fost vreodata? E al naibii de ciudat.Sa fi visat in tot timpul asta?Tocmai vroiam sa-mi incep urmatorul capitol cu titlul : ‘Visele dauneaza’. Dar chiar aveam nevoie de o dovada clara? Stiu ca poate interpretez eu gresit si ca mai am si varianta in care documentul nu s.a salvat si restul chestiilor ce tin de calculator,dar totusi!! Nu sunt chiar atat de iresponsabila si sunt absolut sigura ca am dat Save. Iar probabilitate ca cineva sa fi sters tot ce-am scris,este exclusa din start pentru ca nimeni nu are acces in computerul meu. Dar ce Dumnezeu s-a intamplat? - nu e corect deloc.Am depus un efort destul de mare…mai ales acela de a-mi da frau liber sentimentelor.Am incercat sa gandesc cu inima si nu cu creierul.Si acum?Ce fac?! Nu pot sa cred ca trebuie sa ma apuc din nou de scris…In fine.

Silviu.

6 dimineata!! - alarma telefonului suna exact langa urechea mea si ma facu sa ma trezesc din somnul profund care mi-a ingreunat sarcina : de a ma trezi.
-Dracie!am murmurat in timp ce incercam sa-mi deschid ochii.
Am incercat sa nu fac prea mult zgomot in timpul procesului de a ma da jos din pat,dar fara speranta.Patul scartaia la fiecare miscare,oricat de marunta sau subtila ar fi fost.Tata,care mi-a fost tovaras de somn cu o seara inainte,a avut buna vointa de a ma lovi cu cotul in coasta. Un mod excelent de a-mi incepe ziua.
-Super! am exclamat eu ca si cum as fi rostit o injuratura.
Tata l.a randul lui mi-a raspuns cu un sforait. N-a facut altceva decat sa imi afecteze starea de nervozitate. Intr-un final,am reusit!! M-am dat jos din pat si am luat-o la goana spre baie. Mi-am facut un dus fulger si-am inceput sa ma impiedic in haine. In incercarea mea stupida de a-mi imbraca blugii asa adormita cu eram,am cazut in patul din cealalta camera.M-am enervat si mai rau,si din greseala,m-am dat cu capul de tablia patului.
-Iti bati joc de mine?! vorbeam de parca cineva era vinovat de neatentia mea.
Dupa ce m-am asigurat ca eram imbracata complet si nu luasem nimic pe dos,mi-am atintit ochii in oglinda. Si urmand ritualul zilnic,am inceput sa-mi plang de mila:
- Cum,ma,sa ai asa fata?!!Prietene,zici ca n-ai dormit vreo 10 ani.
In timpul complimentelor mele,telefonul suna din nou. Era Mihai.
-Salut.Te-ai trezit?
Nu aveam o dispozitie excelenta si intrebarea lui nevinovata m-a sacait si mai rau..
-Daca vorbesc cu tine,e cam logic ca m-am trezit. mi-am spus aproape isterica in gand. Da! M-am trezit acum 20 de minute.Pana la urma,ce facem?
- Ne intalnim la metrou.Grabeste-te,la 7 si 20 trebuie sa fim acolo. spuse el la fel de adormit ca mine.
-Bine! Papa.
-Pa.
Dialog cu mama.
-Mamaaaa! Ma duci la metrou,te rog?
-Da’ de ce?
-Ma duc la baschet.
-Hahaha.Tu,baschet?
-Nu eu,ma.Mihai!
-Bine.
Aproape adormind in masina,am facut un efort urias si-am deschis portiera.Mi-am luat ‘la revedere’ de la mama,si-am trecut strada.La gura metroului asteptau Denisa,Mihai si Cezarica.M-am alaturat lor si tot ce era de facut era sa-l asteptam pe intarziatul pe care il vedeam din departare,alergand.
- Pisi,arati groaznic! imi zise Denisa.
-Multumesc,stiuuu.
-Mai ai putin si plangi.
-Mi-mi spui?M-am trezit la 6!
-Bine. tipic Denisa.
Dupa dialogul nostru cat se poate de ‘ interesant ‘ am intrat in metro.Nu ne-a luat mai mult de 6 minute sa ajungem in Politehnica. Iesind din metrou,am pornit-o pe o alee pustiita si urata ce nu ma atragea absolut deloc.Baietii erau deja foarte entuziasmati,insa eu si Pisi eram destul de plictisite si inca pe atat de somnoroase. Dupa aproximativ 4 minute de mers pe jos,aleea incepuse sa prinda contur si sa para cat de cat normala.Inca un minut de mers si aveam sa zarim terenurile de baschet.Privirea mea era goala si chipul nu-mi trada nicio emotie. Nu eram cea mai incantata ca ma aflam acolo,dar era necesar. Orice pentru prieteni,nu-i asa?La vremea aceea,raspunsul era ‘DA!’.
-Ne ducem sa ne schimbam.
-Bine.am spus eu si Denisa in acelasi timp.
Am luat-o de mana si-am pornit in cautarea unor locuri destul de comode si cu o priveliste numai buna.Am gasit acele locuri destul de repede…si bineinteles,le-am ocupat.Ne-am facut comode in scurt timp,si-am inceput sa analizam. Ce sa analizam? Terenul,evident.Sau mai bine spus,baietii(care erau destul de multi,daca nu foarte multi).Si eu si colega mea de analiza,am pus ochii in acelasi timp pe un mulatru incredibil de dragut si inalt.Omul facea din Brigada Biscuite.Ce putea fi dulce de atat?? Prefer sa nu raspund.
*Mihai si Denisa erau impreuna.*
-Pisiiii,se uita la tine!! aproape ca tipa.
-Si ce? am spus eu amuzata si afisand un zambet strengaresc.
Nu spun ca nu.mi statea in fire sa cercetez teritoriul,nicidecum.Dar cu cateva zile inainte terminasem cu..cineva la care am tinut destul de mult.Si chiar nu aveam dispozitia necesara de a admira toate ‘dulciurile’ de acolo.Dupa ce baietii au inceput sa joace si in acelasi timp sa piarda fara drept de apel,am cedat.Prin fata mea,trecu…el!! Trecu cel mai frumos baiat din lume…Atat de special incat inima mea mai avea putin si exploda.
-Uita-te acolo!! Uita-te acolo,acum!
-Ce-i,Pisi?Ce-ai vazut?
-Uite-l,ma! E superb.
-Vai,ai dreptate.Dar acum,uita-te tu la blondul ala..
-Lasa,blondul. Uite-l ce dulce e.
Doamne!Parca traiam un val de adrenalina.Din acel moment n-am facut decat sa ma holbez la..el.S-a asezat de cateva ori langa mine si eu,daca tenul imi permitea sa arat,eram rosie toata.Inca odata i-am multumit mamei in sinea mea,pentru pielea mea de culoarea ciocolatei,care nu-mi trada mai deloc sentimentele. Ore in sir,privirea mea a fost fixata pe el,doar pe el.Nu puteam sa-l pierd din ochi.Imi era frica sa nu-l pierd de tot.Ma bucuram pentru fiecare meci pe care il castiga si tresaream de fiecare data cand se intampla sa fie faultat.Ma simteam bine in preajma lui,doar ca,dupa vreo 5 ore de jucat baschet non-stop,s-a decis sa plece.Nu il puteam lasa sa plece.Nu asa!! Nu cand nu stiam daca o sa-l mai vad vreodata in viata. M-am ridicat de pe scaun,am tras aer in piet si am incercat sa ma adun. In zadar,caci atunci cand i-am intalnit privirea,m-am pierdut.
-Bbbuna.Imi dai id-ul tau,te roooggg?!!in viata mea nu mai fusesem atat de emotionata.
-Da,sigur.spuse el ridicandu-si usor si totusi atat de atent privirea.
Eram atat de fericira ca spusese ‘da’.I-am intins telefonul ca sa-si scrie idul,dar si eu si el tremuram atat de tare incat l-am scapat.Nu pot sa nu zambesc cand imi aduc aminte.A fost asa dragut.
-Iarta-ma!Sunt idiot.Chiar n-am vrut!!
-Nu-i nicio problema..
Chiar nu era.Eram fericita ca stateam la cativa centimetri de el.
-Scrie tu,te rog. spuse el,rosu tot.
S-a asezat langa mine,iar eu eram in al noulea cer.Ma simteam intr-un fel pe care nu-l pot descrie in cuvinte.Unica. Dupa ce-am facut cunostinta,el a plecat iar eu..Ei bine,eu am ramas cu amintirea si id-ul lui ce a fost punctul forte in continuarea povestii noastre.