Sarut de femeie usoara.

L-am auzit plangand seara trecuta.Statea inchis in camera lui si isi consuma fiinta...parca o durere infinita punea stapanire pe corpul lui si il facea sa se piarda in absurd.
Niciodata nu il mai vazusem asa.Am incercat sa imi dau seama ce-l framanta dar nu-mi era cu putina.
- Phillip! esti mai matur de atat.deschide usa,hai nu fii prostut.vreau sa vorbim!
si nimic.niciun raspuns.Pentru prima oara nu primeam niciun raspuns din partea lui.Eram cei mai buni prieteni,n-avea secrete fata de mine,pana saptamana trecuta cand a aparut...ea! Nu m-am dat batuta.Am mai incercat sa.l fac sa deschida usa si dupa 2 ore am reusit. Parca era un copil fara vlaga...fara motiv. Era ceva nou,el in general era pana si sursa mea de energie si-acum tristetea i se citea in ochii lui negri,profunzi.
-Hai,Anca.Nu sta in usa.
si isi termina fraza cu un suspin. N-am putut sa rezist sa.l vad asa.M-am asezat pe marginea patului si l-am luat in brate. Parca durerea a 100 de suflete se revarsa in fiinta lui. M-am pus cu spatele pe perne si el s-a asezat ca un copilas cu capul in poala mea.
-M.am indragostit,Anca!O iubeam,numai din priviri poate,dar o iubeam si acum ca a aflat...a fugit de mine!
odata cu terminarea frazei,se adanci in bratele mele.
-Nu fii copil,nici nu sti ce e cu adevarat iubirea. E doar o perioada a ta,povesteste-mi.
-Acum doua saptamani,iesem de la liceu.Vroiam sa merg cu Dan si cu Silviu la o bere.Era cald afara si aveam o pofta teribila.Mergeam spre magazin si dintr-o data o vad.Pe ea,era asa frumoasa.Parca eclipsa soarele.Iesea din masina unui tip care zici ca iesise din filmele americane. Zambea fals,aproape rece si rochia ei rosie ii scotea in evidenta toate trasaturile frumoase.Vroia sa intre in curtea unei case enorme,dar inainte sa deschida poarta,geanta ii cazu si toate lucrurile i se imprastiara pe jos.Nu stiu de ce,dar am simtit un impuls si m-am dus sa o ajut. Baietii se uitau fix la mine si se inghionteau,dar eu...ei bine,eu o vedeam doar pe ea. M-am aplecat si i-am spus :
-Pot sa va ajut?
Ea ma fixa cu privirea si ma facu sa ma simt asa de neinsemnat.
-Copilas,ar trebui sa stai de parte de femei ca mine.
-Nu cred ca cineva ar putea. i-am spus aproape rosind.
Rase.avea un ras asa copilaros,si-un zambet fermecator.
-Imi placi,scumpule.Cum te numesti?
si imi mangaia obrazul.
-Phillip. i-am spus,sarutandu-i mana.
-Ce nume frumos,si cat de politicos esti.Ma surprinzi placut.
-Imi permiteti sa intreb cum va numiti?
-Nu. si degetul ei imi atinse buzele,lasandu-ma fara cuvinte.
-Vino peste trei zile,din nou,am sa te astept aici.zise ea
Si m-am dus,Anca,m-am dus mereu.Cu o nerabdare imensa de fiecare data. Mereu ma invita la ea. Ma vraja cu povestile ei...Am uitat sa iti spun : avea 36 de ani.si atatea povesti! ma pierdeam in ochii ei,si ea in ai mei din cate imi spunea.Singurul lucru pe care nu il iubeam la ea era ca era dama de companie.Dar nu orice tarfa la colt de strada. Ea avea clasa...era rafinata.

Si-mi suspina din nou.

-Continua,puiule,te ascult.
- Si povestea mea de amor a continuat doua saptamani la rand.Pana ieri cand mi-a spus.
-Micul meu strop de tinerete,pana aici. Vizitele tale imi fac rau,si imi e teama ca ma indragostesc de un copil.Si nici varsta sau meseria mea nu imi permit asta.
-Daaar...
Nu m-a lasat sa continui.
-Shht! nu vreau sa mai aud nimic,acum inchide ochii!

Ma saruta,Anca.Ma saruta cum nu m-a mai sarutat nimeni vreodata. Credeam ca inima o sa mi se opreasca in loc,dar n-a fost asa. Ea se retrase din bratele mele si deschise usa casei.
-Adina ma cheama.

Ii aflasem numele,dar o pierdusem pe ea.Ce rost mai avea viata mea.Am incercat sa o caut in fiecare zi...dar se mutase.Si acum spune-mi,ce ma fac?!


*Dupa ce isi termina povestea,imi adormi in brate,iar lacrimile mele scapara de sub control.Ah,acum puteam sa.l inteleg. Iubitul meu Phillip a simtit sarutul unei femei usoare.

D'amour II

Mi-e dor de noptile absurde
cand ma priveai dormind adanc.
Vreau iarasi clipele marunte
sa tac,sa zbor,sa plang,sa cant.

Sa zbor din nou in miez de noapte,
sa-ti suflu-n gand cuvinte dulci
Sa ma imbratisezi cu soapte
ca azi,ca ieri sau ca atunci.

Amurg,ceata si pasiune
se infiripa toate-n vis.
Se alearga,canta si se-ascund
in infinitul paradis.

Dar unde pleci,tu,suflet clad?
visezi ca poti sa ajungi la mine...
doar un dor necrutator te poarta,
Vai!suspine.

Roua cade peste lume si se sparge-n vid,usor.
Fluturii canta cu mine si te adancesc in dor.
Vise,cantec,nepasare,
Totul este-ntunecat,de muzica nebuniei
si de dorul ne-ncetat.

Feminitate.

Te sperie faptul ca sunt inteligenta?
~n.ar trebui.daca o sa fi cu mine ai sa citesti de bunavoie Cehov.
Crezi ca te-as putea domina?
~poate ca-mi place sa domini tu.
Ti se pare ca-s 'daddy`s girl'?
~imi place sa fiu rasfatata si sa rasfat la randul meu.
Ai impresia ca sunt prea obsedata de ochii mei?
~Ei bine,ii iubesc mai mult pe ai tai.
Suntem asa de diferiti...asta e bine!inseamna ca suntem perfecti unul pentru celalalt.sau nu!

O cheama 'Doi-Doi'!

Petala de trandafir.Da! Doi-Doi a mea e la fel de fragila ca o petala de trandafir.E asa o copila,si semanam atat de mult.Am fost si eu ca ea...atat de nevinovata si curioasa. Imi doream sa cunosc orice,oricand.Acum nu mai e asa...dar Doi-Doi imi trezeste amintiri de mult apuse. O vad mereu,gata sa adoarma ori gata sa te sece de energie,asa e ea. Toti o iubim,nici n-ai cum sa nu iubesti o persoana asa de speciala ca ea. Doar ea isi permite sa intarzie o jumatate de ora la metrou fiindca stie ca n-avem cum sa ne suparam pe ea. Sti ce vreau de Craciun? -O papusica de portelan care sa semene cu Doinita,ar fi frumos!
Doi-Doi e mereu fericita miercuri,dar ghici e : azi nu e miercuri,si tot e fericita.Radiaza,domnule,cum doar ea stie mai bine.




Te iubesc,ma!>:D<

Esec amoros.

Vreau sa te uit,sa dispari din viata mea,asta-i tot ce vreau la ora actuala.nimic mai mult! Ah,daca m-ai ajuta si tu putin,daca ai face cel mai mic efort .daca mi-ai spune,nu stiu :nu te mai iubesc.hmm,nici macar nu cred ca m-ai iubit vreodata.Spui doar ’sti,m-am atasat de tine’.serios?Prostule!te iubesc mai mult decat iti imaginezi,mai mult decat imi imaginez.Nici n-ar trebui,nu meriti.Merit ceva mai bun,sti..In principal merit sa te uit.Incerc sa adorm si imaginea ta nu-mi dispare din minte.Si nu numai imaginea ta,imaginea noastra.uhm,a fost greu dar cat de cat am format un ‘noi’.'Noi’…suna asa de frumos si de complet.Un el si-o ea.In relatia noastra a fost mai mult o ea decat un el.Daca as putea sa-mi opresc gandurile,ar fi ceva.Daca as putea sa nu ma controlez probabil te-as uita.Huh,probabil ca viata mea n-ar avea nici o noima.Dar asta conteaza prea putin pana la urma.N-am cerut mult..am cerut doar sa te uit si nu pot.Imi repeti incontinuu ca nu exista ‘nu pot’.Parca sunt o copila!Crezi ca nu vreau?!ma trezesc de dimineata si imi repet:vreau sa-l uit! Uite,incerc sa adorm si vreau sa ma conving ca…pot sa te uit!Si inca esti in gandul meu,macar daca te-as uri.Dar nu!asta nu vreau.
Mi-e greu.Cu sau fara tine,aceeasi durere insuportabila.Esti un viciu!esti singurul meu viciu.Am devenit dependenta de tine.Nici n-am avut cand!!sau am avut prea mult timp.Am vrut sa-mi pun toate sperantele in tine…n-a fost cea mai buna alegere a mea.N-ai fost ce-a mai buna alegere a mea.As vrea sa spun ‘a fost doar un moft’.dar mi-e pur si simplu imposibil.M-ai secat si de lacrimi.Nu,nu tu.amintirea ta m-a secat de lacrimi.Am ajuns sa te vreau…numai sa-mi fi alaturi.Mi-am calcat pe principii,pe orgoliu.Niciodata n-am crezut ca o sa ajung sa iubesc un ‘tu’.Macar de ar suna a jiignire…nici atat nu pot.Ma pierd printre cuvinte,ma pierd printre ganduri si degeaba.Macar de m-as pierde in fiinta ta.E nemarginita,tu esti nemarginit.Nu te cunosc nici macar putin.Intotdeauna am vrut sa te cunosc,inca putin timp…si-ar fi devenit idealul meu in viata.Tu,prostule! Macar de ai mai gasi vreo fata sa te iubeasca asa cum te iubesc eu.Nu prea cred ca e posibil.Pana si in momentele astea cand ar trebui sa te urasc sau sa-mi fi indiferent…inca te iubesc.Ah,si ce rau imi pare.macar de n-ar fi asa.Macar de-ai fi departe de mine,m-ar ajuta.Astept cu disperare sa ma suni sau sa-mi dai un semn si stiu prea bine ca n-o sa faci asta.In privinta asta te cunosc suficient de bine si stiu ce poti.Si da,de un lucru sunt sigura : ca nu ma iubesti.Macar de-as iubi pe altcineva,dar sunt sigura ca in viitorul apropiat o sa iti dai seama de cat de mult tin la tine,si-ai sa regreti,sau nu.Esti prea complicat pentru mine…mult prea complicat.

D'amour.

Iti scriu a nu stiu cata oara si totusi vad ca nu intelegi.Ti-am spus 'nu ma iubi!' si tu mi-ai spus 'prea tarziu...'.
Esti un copil.Ha!Te supara adevarul?Bun.si tu ma superi pe mine.Ma faci sa regret ca te- am lasat sa ma cunosti.Eu si Tu.Cuvintele anterioare sunt absurde.Nu ma vrei langa tine,crede-ma!Eu pot sa te fac sa visezi,in schimb,tu vrei realitate.Eu pot sa te fac sa zbori,dar trebuie mai intai sa inveti sa mergi.
Puritatea ta ma atrage si inocenta ta ma provoaca si asa ceva nu e permis!Am fost si eu ca tine,candva...dar asta a fost acum mult timp.Un sarut de-al meu ar fi otrava pentru tine;dulce,ce-i drept! dar ti-ar face rau.Si eu tin prea mult la tine ca sa-ti fac rau.Ochii tai plini de nevinovatie ma infioara,pielea ta are un parfum imbietor-ce.mi aduce amaraciune-n suflet si ma face sa vreau sa te strang la piept si sa te sarut pe frunte.
Ma gandesc la cum ar fi sa-ti simt caldura corpului si sa-ti ofer toata iubirea din univers...dar nu iubire vinovata.Nu!as vrea sa-ti fiu orice,numai sa te vad zambind.Dar nu pot,pentru ca tu,prostutule,te-ai indragostit de mine.De ce n-ai lasat pe seama mea asta??Puteam sa te iubesc in nestire,fara sa sti.
Pot sa te declar vinovat?As vrea sa pot,dar aici e doar vina mea.Nu trebuia sa te las sa ma iubesti.Dar cum?!Cand tu nu sti nimic despre dragoste?Mi-e ciuda,micutul meu.Mi-e ciuda c-am sa te fac sa suferi.

Delir.

Fa-mi rost de-o inima
sau leaga-ma de-un nor,
invata sa ma faci a ta…
Ori da-mi drumul sa zbor!

Ah,suflet neghiob,nu ti-e mila
sau dor nu-ti este?
de fiecare sarut al meu,
de inca o poveste?!

Ah,copil pierdut in vise
Cum de te mai uiti in spate?!
nu ai dreptul sa zbori,
nici nu sti ce-i cu iubirea!
Copil naiv,ai uitat ca sufletul ti-l multumesti
doar cu amintirea?!

Doar cu soapte ascunse-n trup
Doar cu false mangaieri.
Da-mi inima!am sa te invat sa zbori,
am sa te invat cum sa iubesti
si cum sa-mi ceri
Iubire.

Si-au trecut ani,si-au trecut vise
si-ai trecut tu.
Si-mi zambesti de sus,
acolo sus pe nori.
Ah,baiat prostut!
doar eu te-am invatat sa zbori.

Eu ti-am binecuvantat fiinta
te-am sarutat de mii de ori.
te-am invelit in durere,nu te-am uitat!
ai fost singurul meu dor,
Dar acum,copile,sti sa zbori!

Interzis.

E pentru prima oara cand nu stiu ce simt si n-am nici o problema cu asta.E prima oara cand sunt atat de confuza!Si ce?Probabil ca sunt multi care inca n-au gasit definitia sentimentelor perfecte si e posibil sa fiu una din acei ‘multi’ si totusi SUNT FERICITA.
De ce?pentru ca dupa o iubire imensa sau intensa[se lasa la alegerea cititorului] toate visele,tot viitorul si inclusiv toate sperantele MOR.si-as fi preferat sa moara din orice alt motiv.Daca as fi avut de ales ca persoana pe care o iubeam enorm sa ma minta,sau sa plece de langa mine fara niciun cuvant,as fi ales asta.Dar nu,s-a intamplat sa ma dezamageasca.Singurul om de la care aveam atatea pretentii! dar s-a dovedit ca si altii aveau pretentii de la mine,iar eu…am dezamagit.Si nu sunt mandra de asta,dar stiu ca lumina din ochii mei ce se reflecta adeseori in ochii lui,nu s-a stins.Si nici nu cred ca o sa se stinga prea curand.Pentru ca nu traia pentru el,sau pentru mine,traia pentru FERICIRE! si fericirea nu se duce odata cu dragostea,pentru ca intamplator sunt oamenii gata sa fie plasa ta de siguranta atunci cand nu te astepti.
Si-acum partea complicata a problemei.Daca n-ai incetat nici o clipa sa iubesti?Daca te-ai agatat de cea mai mica scuza,ca sa eviti niste sentimente care pur si simplu n-ar trebui sa existe?!pentru prima oara ai aflat ce e iubirea interzisa!pai si ce,domne?! DA!cunosti indiferenta,care ciudat,dar vine din partea ta.Tu,care ai jurat sa nu fi indiferenta vreodata.
Totul s-a schimbat intr.un mod radical si nu,nimeni nu e in masura sa iti spuna ce urmeaza sa se intample.

Daca ti-as spune.

Daca ti-as spune ca mi-ai schimbat viata?ti s-ar parea o prostie.Daca ti-as spune ca vantul bate iar eu nu-l simt caci un fior de caldura ma invaluie si ma face sa ma gandesc la tine,mi-ai spune ca-s melancolica.As avea atatea sa-ti spun,dragule,atatea…dar timpul e scurt incat nici nu poti prinde o secunda.
Degeaba vad linistea cum domina copacii impunatori din fata mea,degeaba imi simt corpul inghetat,gandul meu fuge spre tine si acum ma gandesc:ce s-ar fi intamplat daca nu te-as fi cunoscut?ce-as fi facut oare in momentul asta?dar tu,ce-ai facut?Daca ti-as spune ca-ti iubesc imaturitatea cu atata ardoare cu cat mi-as dori sa fi mai matur…daca ti-as spune ca mi-e dor de tine si cand imi esti alaturi?mi-ai spune ca sunt copila.Am atatea sa-ti spun,dragul meu,atatea.
Imi simt pieptul ingreunat,imi aud bataile inimii cum incetinesc,simt o durere imensa de parca timpul ar cadea peste fiinta mea.E un sentiment asa de variat…simt cum toate particulele,gandurile,sentimentele si cuvintele tale fug.si fug asa de repede si de departe.spune-mi,scumpule?Care e definitia iubirii?Ah,daca ti-as spune tot ce gandesc.Dar nu!de multe ori aleg sa stau in patul ce plange adeseori,invelita in cearceaful vesnic alb ce poarta in jurul sau niste inflorituri cusute asa de fin.Am preferat sa amortesc stand nemiscata si gandindu-ma la viata si la tine.Dar ce importanta ai tu in viata mea?Ce-o sa fie peste o luna,peste un an?Maine?!Cat mi-ar placea sa stiu!M-am saturat de neprevazut.M-am saturat de minciuna si de banalitate.
Daca ti-as spune,dragule…Aseara am visat ca eram noi doi inconjurati de frumusetea naturii si de puritatea ei.Te-am legat la ochi cu un val alb de matase si te-am lasat sa-mi vezi pasii doar auzindu-mi vocea.M-am lasat pierduta printre copacii dominanti si nu stiu de ce si nici cum,tu m-ai gasit.ti-ai prins mainile in jurul mijlocului meu si m-ai sarutat pe frunte.Ei da,iar eu m-am jucat in parul tau timp de…nu stiu cat timp.Ceasurile o luasera razna,timpul nu mai conta deja.Era doar noi doi!Ne-am jucat prin iarba ca niste copii ce abia invatau sa mearga,ne-am jurat iubire printre frunzele pomilor,frunze ce incepeau ‘rumeneasca’ si la apus de soare m-ai sarutat si-ai disparut in imensitate.
Dar am visat,sau nu.poate pentru ca s-a intamplat sau se intampla,chiar acum!nu stiu si nici nu vreau sa stiu.Si daca se va intampla?azi,maine…oricand.Daca ti-as spune ca-mi pierd nebunia…doar daca ti-as spune.

E greu cand esti copil.

Daca te uiti de din afara la viata cuiva,tu poti vedea totul in roz,insa poate nu e asa.Viata unei fete de paispe[nu sunt agramata,se potrivea mai bine 'paispe'] ani poate parea atat de simpla si usoara,dar va asigur eu ca nu este.Tatal - o tortureaza zi ce trece si o bate la cap cu toate absurditatile posibile.Nu e foarte usor sa suporti toata ‘ sarada ‘ asta zilnic.Si daca victima cedeaza si este vazuta de cineva din exterior este declarata ca fiind ‘nesimtita’. Ei bine,nu este.Doar ca a ajuns la capatul rabdarilor.Asta nu e un defect uman,insa nesimtirea da.Tocmai d-asta fata e catalogata gresit si nu isi permite sa cedeze.Mai sunt si baietii care vin si pleaca.Este o dilema impresionant de importanta,pentru varsta asta.Mai apare cate un Fat-Frumos care dezamageste cumplit si nu e nimeni care sa inteleaga ‘durerea imensa’ pe care o simte fata.Dar pana si durerea aia trece.Insa,dupa ce durerea trece,incepe mama cu teoriile despre ‘cum se imbraca o fata decenta la varsta ta’.Da,si daca ai ceva de spus in privinta asta,este luat ca o jignire si nu ti se mai vorbeste 3 saptamani la rand.Si daca nici tu nu cedezi,atunci esti din nou nesimtita. Bineinteles ca problemele intense de mai sus se rezolva cu explicatia categorica : ‘noi suntem parintii,tu esti copilul.’ A,da ! pai atunci cum sa nu simti dorinta coplesitoare de a face 18 ani si a pleca cat mai repede din infernul de moment care se repeta la nesfarsit? Dar,ma rog.Dupa o luna,trece furtuna.Dar si ce e ironic?Ca luna viitoare reapare. SUPER,nu-i asa? E foarte greu sa fi copil. Cand iei o nota proasta la scoala,nu pentru ca nu ai invatat,ci doar pentru ca emotiile te-au coplesit sau ai avut un lapsus de moment [SE INTAMPLA!],nu te intreaba nimeni,daca te-a afectat asta prea tare . Ori daca parintele e intr-un ‘mood’ prost te alegi cu o pedeapsa capitala,ori iti furi cate-o palma,ori o mustrare cat sa n-o uiti in veci.RAR,scapi usor.Cand mama,ma vede distrusa si stie ca nu mai suport vreo cearta,renunta la ideea de a ma ‘tortura’ si in seara asta..Stiti ce?Eu o iubesc al naibii de mult pe mama. E super ok,cand vrea.De exemplu,cand am avut o perioada proasta,ma simteam in stare sa plang zile in sir,ea a stat langa mine,fara sa ma intrebe nimic.Doar a stat langa mine,si eu,cand ma simteam mult prea rau,ma ascundeam in bratele ei si reveneam la ‘bocelile’ mele.E na,nu pot sa spun ca n-am avut cele mai ’scarry’ certe cu mama.Am avut si inca cum…dar,trec.De multe ori,cand sunt super nervoasa,inchid ochii si imi spun “E mama si o iubesc.Proasto,daca tu o urasti acum,dupa vreo 40 de ani,cand o sa te uiti in urma si o sa ai nevoie de cineva care sa te tina in brate si n-o sa mai fie nimeni,ce-o sa faci?!”Si-mi trece.Bine,ca o luam de la capat asta e partea a doua.E greu sa fi parinte,cred.Dar e cel putin la fel de greu sa fi copil. Tata..tata e tata.Prefer sa nu comentez.Dar hai,sunt la fel de enervanta,pisaloaga si incapatanata ca tata.Dar asta e un lucru bun de cele mai multe ori.Tata m-a indemnat intotdeauna sa fac : inot,tenis,volei,TEATRU.Da,tata m-a adus in lumea in care ma aflu acum.Mi-a prezentat cei mai impresionanti oameni pe care puteam vreodata sa-i cunosc,si credeti-ma,niciodata nu ii arat tatei cat de mult il apreciez,insa ii sunt super ultra mega datoare lui,pentru caracterul meu.Tata,intotdeauna mi-a spus la ce sa ma astept de la orice…desi baietii nu sunt punctul meu forte de discutie,cu mon pere,nu stiu cum face dar el mereu ii descrie perfect : unul e prea golan,altul prea timid,prea vorbaret…le gaseste el ceva,dar nu e impotriva niciunuia.La fel e si cu prietenii mei.Ii ocheste de la o distanta de un kilometru p-aia supeficiali.Si asta e bine,pentru mine.
Viata unui adolescent sau a unei adolescente nu e usoara deloc,pentru ca noua ne e greu sa ne abtinem din multe.E logic ca preferam calculatorul decat sa invatam la chimie sau geografie.E complet rational sa vorbim la telefon ore in sir cu cel mai bun prieten despre ORICE> despre cum sa se tunda…pana la stiu eu ce,Orlando Bloom.[asta-i mai de fete]. E incredibil de clar ca preferi sa vorbesti cu baiatul/fata de care iti place decat sa inveti la istorie.[bine,nu in cazul meu,cand il adori pe profu' de istorie].Dar totusi noi le facem,obligati,impinsi de la spate,indeplinim toate sarcinile astea…Nu e greu sa copil,huh? Mda…si daca nu ne convine ca suntem pusi la zid cu explicatia “scoala e viitorul vostru’ ni se spune : “noi muncim pentru voi.Si voi ce faceti?! nimic.nu v-am cerut altceva decat sa invatati!” Nu e greu sa fi copil deloc. Si cel mai aiurea e ca,nimeni nu e constient cat de mult ne afecteaza anumite cuvinte.Inteleg ca in anumite situatii parintii sunt supra solicitati si mai scapa ‘perle’ destul de dureroase pentru noi.Anumite cuvinte,dor mai mult ca orice palma,dar nu stiu cati sunt constienti de asta. Cati dintre noi n-au plans pe rupte fiindca au luat un 5 la mate?De ce am plans?-de frica. De frica pentru ce?Pentru nimic anume,dar de cate ori nu ne-au trecut prin minte…”gata,imi fac bagajul si plec fara sa ma vada nimeni”sau “poate le e mai bine fara mine ” sau “mai bine mor,decat sa le spun alor mei.dar daca nu le spun eu suna diriga acasa si atunci e mai rau.Daca le spune toate notele,e vai de mine”. Eu cel putin am gandit asa de multe ori.De ce? Nu pentru ca ma certa mama sau ma pedepsea tata…ci doar pentru ca ii DEZAMAGEAM inca odata. si nu vroiam.Dintr-o inconstienta d-asta fac ziaristii de scandal bani . “copila nu stiu care de 13 ani jumate,a fost gasita moarta,dupa ce s-a aruncat de la etajul 10,de spaima ca mama sa sa nu afle de nota mica pe care a luat-o la fizica”.Peste 10 ani,fetita aia mai era afectata de nota la fizica? Nu,isi vedea de facultatea ei si de viata frumoasa pe care trebuia sa o aiba. E greu sa fii copil!
Dar e si frumos totodata.N-o sa devin melancolica si o sa transform post-ul asta in vreun testament,dar toti copiii am trecut prin astea..si azi poate ne simtim mai bine ca ieri. Dar daca vedem din afara anumite povesti ca titlu ziarului pe care l-am vazut mai sus,ne spunem in sinea noastra,doar atat : Foarte urat. Dar cand ne vedem povestile noastre spunem : E GREU CAND ESTI COPIL!

Simbol de eternitate.

Am trait atata vreme doar din vise
Le-adunam in inima si le vindeam
Le vindeam mereu pe o nimica toata
Dar in sinea mea ce mult ma bucuram
Cand in schimbul unui vis primeam un zambet
Din acel suras mai plamadeam un vis
Insa lumea s-a schimbat si pe-alte drumuri s-a grabit
Sau poate numai eu am obosit un pic

asculta vantul cum bate … priveste ploaia cum canta.Ah,Dumnezeule…iubesc! Dumnealui m-a invatat sa simt iubirea,ei bine,da.Dumnealui. Pare absurd,nu e! Lasati.ma sa.mi cant povestea…lasati.ma sa sfidez timpul,sa invat sa zbor. Eu,sunt doar un inca o fata care s-a indragostit de un baiat.Care a varsat lacrimi de amor si care a gustat din suspine.Care a invatat usor usor ce inseamna dezamagirea. Dar,eu,spre deosebire de alte fete l-am avut langa mine si mi-a spus : Scrie,proasto!N-o sa te mai doara asa de rau. Si-am scris,si azi zambesc.Nu mai ma doare. Dar am uitat sa.i multumesc…Si acum o ceata invaluie mintea nestiutorilor. Cui sa.i multumesc…Lui! Omul care care nu imbatraneste niciodata.care te invata sa visezi.care iti face avant si te indeamna sa zbori. Singurul om,care pune teatrul,scena,viata mai presus de el insusi. Maestrului Damian Crasmaru. Dar shhhht! sa nu ma auda ca iar ma baga-n aia mamii. Dar da! Dumnealui trebuie sa ii multumesc pentru simplul fapt ca am onoarea sa.l ascult povestind cum o viata-ntreaga a fost imparat si rege.conte si duce.print si general. Cum toata viata a fost un model demn de urmat… Noi,oamenii de-aici sau de pretutindeni suntem batrani.Suntem mai batrani decat maestrul cu aproape o eternitate.Si va intrebati de ce? Pentru ca niciunul din noi,nu poate trece prin viata ca un fulger cuceritor de teritorii,inimi si scene si sa nu oboseasca. E inuman si e ilogic. Dar nimic in universul asta nu e logic…si pentru ca prefer sa cad in bratele absurdului o sa ma las purtata de vis si-o sa vedeti si voi prin cuvintele mele ce am avut eu onoarea sa aud.
‘o,Carmen.iubita mea Carmen.sunt un om de nimic…ii fac rau si ea tot ma iubeste.E painea lui Dumnezeu.fara mine nu traieste,nu vede,nu respira.ii e dor de mine si cand ma duc sa cumpar paine.Carmen,scumpa mea,Carmen. mi-a rupt sufletul cand mi-a spus cu vocea ei de inger,fiindca vezi tu,Carmen are o voce de inger,cand mi-a zis : Damian,eu fara tine,nu plec niciunde.Eu fara tine nu pot sa mananc,sa dorm,Damian.’

Si acum ma intreb…Cum?! cum? cum? Nu! Damian Crasmaru nu s-a nascut pentru a trai.Damian Crasmaru s-a nascut pentru scena si pentru iubire,si spuneti.mi dumneavoastra?! E indeajuns de apreciat…de iubit?De respectat? Numai caldura cu care ma invaluie atunci cand ma imbratiseaza ma face sa.mi plec ochii si sa-mi spun in gand : ‘nici macar nu meriti’,si parca simte rusinea mea,si-atunci stransoarea bratelor lui,ma ridica la ceruri,ma invata sa zbor si imi patrund in minte cuvintele lui ‘ma uimesti,fetita scumpa’.Si-atunci ma uit in ochii sai si ma intreb:cum sa nu-l iubesti?!Cum sa nu te simti neinsemnat numai simtindu-i prezenta.
Odata mi-a luat mana intr-a lui,mi-a sarutat-o,si zambind mi-a spus : ‘nimeni n-o sa iti mai sarute mana,asa cum ti-am sarutat-o eu’.

asculta vantul cum bate…priveste ploaia cum canta. Opreste muzica infernala ce pune stapanire pe mintile mele si lasa-ma sa-ti jur c-am cunoscut un nemuritor. Lasa-ma sa.ti cant povestea lui…sau lasa-l chiar pe el sa ti-o fredoneze. Invatati ce-i aprecierea…invatati sa muriti iubind,iertand…invatati sa spuneti ce simtiti cu adevarat.Caci de cand iubirea.i un pacat?

Romanul meu,fara sfarsit.

Ante-scriptum : Zi frumoasa de inceput de vara.Inca o zi irosita cu prietenii,urmarind niste meciuri de baschet la care nu eram nicidecum atenta.In fata ochiilor,imi apare,El. El,ce s-a dovedit a fi mai tarziu,omul care punea stapanire pe gandurile mele. Toata perioadata in care El, si-a avut locul in mintea si in sufletul meu,a fost parca rupta dintr-un fragmemt din ‘Elevul Dima dintr-a VII-a’,'Invitatie la vals’ si ‘La rascruce de vanturi.’ Cate putin din fiecare. Simteam inversunarea lui Dima,atunci cand refuza din raspunteri sa nege sentimentele ce-l rapuneau la pamanat.Mai exact dragostea lui pentru Lotte. Simteam dorul nebun al lui Catherine atunci cand Heatcliff a plecat fara sa se uite inapoi.Faceam parte din fiecare poveste…dar atunci simteam de parca as avea propriul meu roman de dragoste : Silviu. Asa avea sa se numeasca romanul meu,ce nu putea fi dus la bun sfarsit. Dar romanul meu…ei bine,romanul meu nu era vulgar,nebun sau prostesc. Era pur. Era despre dragostea la prima vedere.O dragoste pura si frumoasa,pentru un baiat pe care mi-l doream ca frate,ca prieten,ca iubit.Ca orice.Dar totul mergea in directia coplilaroasa,reusind sa se mentina pe acel drum,fara sa se abata din cale.

De doua saptamani jumatate,daca nu 3,accesul la internet mi-a fost limitat.nu pentru ca asa a fost sa fie,ci numai din cauza firului meu de internet ce s-a rupt,dupa o perioada de trauma in care a fost strangulat.Singura concluzie pe care am tras-o in aceste zile de absenta e: ca mi-a fost dor sa scriu,aici pe blog,singurul loc,unde pot sa ma descarc. In rest,am observat ca internetul e total nefolositor…sau in cazul meu,messengerul.

Ca sa revin la “povestea mea de dragoste” pe care am lasat-o in voia sortii in ultimele zile,voi incepe cu : Daca-ati sti cate s-au intamplat!!Ei bine,poate ca eu n-am mai avut cum sa imi continui destainuirile,insa timpul n-a stat deloc. Chiar daca m-am folosit de telefonia mobila pentru a comunica cu ‘mon amour’ asta nu m-a impiedicat sa ma lovesc de o rasturnare de situatie…asa ca hai sa o luam logic.

18 iunie : M-am trezit destul de greu,am facut un dus fulger,mi-am aruncat niste haine pe mine,la intamplare si…impreuna cu Denisa am plecat inspre teatru.Imi micile pauzele pe care maestrul Damian Crasmaru,ni le oferea,gandul imi fugea la Silviu si cu greu venea inapoi.Dupa vreo 2 minute de meditare indelungata m-am hotarat sa-i dau un mesaj cu intrebarea : “Ce faci,micutule?”.Raspunsul fiind in stilul lui Fat-Frumos, nu m-a surprins.Suna cam asa: “uhm,bine.tu?”. Da! M-am simtit fantastic..(a se observa ironia,daca se poate)! Dar nu m-am dat batuta.Am mai vorbit prin mesaje pana cand,seara,la o ora pe atat de tarzie,la fel de acceptabila,i-am propus sa vorbim la telefon.Imi spusese ca-l lasa bateria. Asa ca am lasat si eu de la mine.

19 iunie.Aceasi rutina zilnica,numai ca de data asta,n-am primit niciun raspuns.Ziua aceea a fost groaznica.Teribil de urata,as fi preferat s-o uit,dar de datoria mea e sa scriu,sa scriu,sa scriu. M-am certat cu ai mei parinti,am rezistat cu brio unor ture neplacute de plans..si-am finalizat adormind. 23:45.Mai erau fix 15 minute pana cand implineam frumoasa varsta de 14 ani>Speram din tot sufletul ca Silviu ma va face sa zbor printr-un mesaj in care-mi marturisea iubire vesnica.Aiureaa!!! Vise fara rost.

In zilele urmatoare am incercat sa nu ma mai gandesc la el,dar presiunea ma apasa atat de grav,incat am cedat.Am vorbit prin cateva mesaje,pana cand, m-am decis sa iau o hotarare care ma a afecta ingrozitor.

Mesaj in genul celuia pe care i l-am trimis,sau mai bine zis,ce mi-ar fi placut sa-i trimit cu adevarat.:

Scumpul meu a carui singura vina a fost sa imi apari in fata ochilor,m-am gandit neincetat la tine si…am hotarat sa-ti iau o povara de pe umeri.Mi-am dat seama ca tot ce-a fot pana acum,adica mai nimic,a fost pentru ca devenisem dependenta de gandul ca tu o sa fi al meu,candva. Niciodata,n-am mai iubit atat de pur,curat si nebuneste. In fiecare zi ma hraneam cu sperante,chiar daca nu am habar de unde apareau acele mici sclipiri de sansa. As fi vrut sa mai am frumoasa oportunitate sa te privesc in ochi,si indepartandu-ma de fiinta ta sa-ti spun un nenorocit de ‘te iubesc’.Dar nu mai vreau sa cred in van.Mi-a ajuns..Acesta e ultimul meu mesaj pentru tine,pentru ca daca mai continui asa,mor incet dar sigur.Iarta-ma ca ti-am complicat viata. Te iubesc.

Asta a fost ultima oara,cand m-am mai gandit la el.Am preferat sa ma rup de realitate,sa ma ascund in bratele calduroase ale teatrului,care ma fac sa uit de toate neplacerile.Faptul ca am onoarea de a sta langa iubitul meu maestru,Marele Damian Crasmaru,este tot ce am nevoie.Sa ma dedic cuiva,sa imi dedic trup si suflet pentru ceva care merita cu adevarat,e menirea putinor oameni.Eu mi-am gasit scopul,telul,steaua indepartata la care pot sa ajung doar prin multa munca..Teatru.Nu mai am nevoie de placerile lumesti…care sunt descrise mai bine prin prostesti sau coplilaresti.Si nici atat de ‘iubire’. Pentru ca,singurile mele mari iubiri sunt Damian Crasmarul si Teatrul. Asa ca,imi iau ramas bun…de la ce a insemnat indiferenta sau prostie din partea mea. Si pornesc spre un alt stil de viata.Adio.

Gossip.-d.ale mele

Dumnezeule mare!! Iisuse? Cum Dumnezeu? - Asta a fost reactia mea cand am deschis documentul ce se presupunea ca are inauntrul sau cele mai profunde sentimente ale mele.Spre MAREA mea uimire am vazut ca documentul era gol.M-am simtit la fel de goala pe dinauntru. Era ca si cum acele ore/zile/saptamani in care am scris neincetat fiecare gand ce-mi tulbura mintea,n-ar fi existat. Ca si cum as fi dormit pentru ceva timp..Destul timp!! Cred ca am trait un soc. Aveam de gand sa-mi continui povestea ‘profunda’ de dragoste si ma trezesc brusc ca nu mai e nici-o poveste. Dar a fost vreodata? E al naibii de ciudat.Sa fi visat in tot timpul asta?Tocmai vroiam sa-mi incep urmatorul capitol cu titlul : ‘Visele dauneaza’. Dar chiar aveam nevoie de o dovada clara? Stiu ca poate interpretez eu gresit si ca mai am si varianta in care documentul nu s.a salvat si restul chestiilor ce tin de calculator,dar totusi!! Nu sunt chiar atat de iresponsabila si sunt absolut sigura ca am dat Save. Iar probabilitate ca cineva sa fi sters tot ce-am scris,este exclusa din start pentru ca nimeni nu are acces in computerul meu. Dar ce Dumnezeu s-a intamplat? - nu e corect deloc.Am depus un efort destul de mare…mai ales acela de a-mi da frau liber sentimentelor.Am incercat sa gandesc cu inima si nu cu creierul.Si acum?Ce fac?! Nu pot sa cred ca trebuie sa ma apuc din nou de scris…In fine.

Silviu.

6 dimineata!! - alarma telefonului suna exact langa urechea mea si ma facu sa ma trezesc din somnul profund care mi-a ingreunat sarcina : de a ma trezi.
-Dracie!am murmurat in timp ce incercam sa-mi deschid ochii.
Am incercat sa nu fac prea mult zgomot in timpul procesului de a ma da jos din pat,dar fara speranta.Patul scartaia la fiecare miscare,oricat de marunta sau subtila ar fi fost.Tata,care mi-a fost tovaras de somn cu o seara inainte,a avut buna vointa de a ma lovi cu cotul in coasta. Un mod excelent de a-mi incepe ziua.
-Super! am exclamat eu ca si cum as fi rostit o injuratura.
Tata l.a randul lui mi-a raspuns cu un sforait. N-a facut altceva decat sa imi afecteze starea de nervozitate. Intr-un final,am reusit!! M-am dat jos din pat si am luat-o la goana spre baie. Mi-am facut un dus fulger si-am inceput sa ma impiedic in haine. In incercarea mea stupida de a-mi imbraca blugii asa adormita cu eram,am cazut in patul din cealalta camera.M-am enervat si mai rau,si din greseala,m-am dat cu capul de tablia patului.
-Iti bati joc de mine?! vorbeam de parca cineva era vinovat de neatentia mea.
Dupa ce m-am asigurat ca eram imbracata complet si nu luasem nimic pe dos,mi-am atintit ochii in oglinda. Si urmand ritualul zilnic,am inceput sa-mi plang de mila:
- Cum,ma,sa ai asa fata?!!Prietene,zici ca n-ai dormit vreo 10 ani.
In timpul complimentelor mele,telefonul suna din nou. Era Mihai.
-Salut.Te-ai trezit?
Nu aveam o dispozitie excelenta si intrebarea lui nevinovata m-a sacait si mai rau..
-Daca vorbesc cu tine,e cam logic ca m-am trezit. mi-am spus aproape isterica in gand. Da! M-am trezit acum 20 de minute.Pana la urma,ce facem?
- Ne intalnim la metrou.Grabeste-te,la 7 si 20 trebuie sa fim acolo. spuse el la fel de adormit ca mine.
-Bine! Papa.
-Pa.
Dialog cu mama.
-Mamaaaa! Ma duci la metrou,te rog?
-Da’ de ce?
-Ma duc la baschet.
-Hahaha.Tu,baschet?
-Nu eu,ma.Mihai!
-Bine.
Aproape adormind in masina,am facut un efort urias si-am deschis portiera.Mi-am luat ‘la revedere’ de la mama,si-am trecut strada.La gura metroului asteptau Denisa,Mihai si Cezarica.M-am alaturat lor si tot ce era de facut era sa-l asteptam pe intarziatul pe care il vedeam din departare,alergand.
- Pisi,arati groaznic! imi zise Denisa.
-Multumesc,stiuuu.
-Mai ai putin si plangi.
-Mi-mi spui?M-am trezit la 6!
-Bine. tipic Denisa.
Dupa dialogul nostru cat se poate de ‘ interesant ‘ am intrat in metro.Nu ne-a luat mai mult de 6 minute sa ajungem in Politehnica. Iesind din metrou,am pornit-o pe o alee pustiita si urata ce nu ma atragea absolut deloc.Baietii erau deja foarte entuziasmati,insa eu si Pisi eram destul de plictisite si inca pe atat de somnoroase. Dupa aproximativ 4 minute de mers pe jos,aleea incepuse sa prinda contur si sa para cat de cat normala.Inca un minut de mers si aveam sa zarim terenurile de baschet.Privirea mea era goala si chipul nu-mi trada nicio emotie. Nu eram cea mai incantata ca ma aflam acolo,dar era necesar. Orice pentru prieteni,nu-i asa?La vremea aceea,raspunsul era ‘DA!’.
-Ne ducem sa ne schimbam.
-Bine.am spus eu si Denisa in acelasi timp.
Am luat-o de mana si-am pornit in cautarea unor locuri destul de comode si cu o priveliste numai buna.Am gasit acele locuri destul de repede…si bineinteles,le-am ocupat.Ne-am facut comode in scurt timp,si-am inceput sa analizam. Ce sa analizam? Terenul,evident.Sau mai bine spus,baietii(care erau destul de multi,daca nu foarte multi).Si eu si colega mea de analiza,am pus ochii in acelasi timp pe un mulatru incredibil de dragut si inalt.Omul facea din Brigada Biscuite.Ce putea fi dulce de atat?? Prefer sa nu raspund.
*Mihai si Denisa erau impreuna.*
-Pisiiii,se uita la tine!! aproape ca tipa.
-Si ce? am spus eu amuzata si afisand un zambet strengaresc.
Nu spun ca nu.mi statea in fire sa cercetez teritoriul,nicidecum.Dar cu cateva zile inainte terminasem cu..cineva la care am tinut destul de mult.Si chiar nu aveam dispozitia necesara de a admira toate ‘dulciurile’ de acolo.Dupa ce baietii au inceput sa joace si in acelasi timp sa piarda fara drept de apel,am cedat.Prin fata mea,trecu…el!! Trecu cel mai frumos baiat din lume…Atat de special incat inima mea mai avea putin si exploda.
-Uita-te acolo!! Uita-te acolo,acum!
-Ce-i,Pisi?Ce-ai vazut?
-Uite-l,ma! E superb.
-Vai,ai dreptate.Dar acum,uita-te tu la blondul ala..
-Lasa,blondul. Uite-l ce dulce e.
Doamne!Parca traiam un val de adrenalina.Din acel moment n-am facut decat sa ma holbez la..el.S-a asezat de cateva ori langa mine si eu,daca tenul imi permitea sa arat,eram rosie toata.Inca odata i-am multumit mamei in sinea mea,pentru pielea mea de culoarea ciocolatei,care nu-mi trada mai deloc sentimentele. Ore in sir,privirea mea a fost fixata pe el,doar pe el.Nu puteam sa-l pierd din ochi.Imi era frica sa nu-l pierd de tot.Ma bucuram pentru fiecare meci pe care il castiga si tresaream de fiecare data cand se intampla sa fie faultat.Ma simteam bine in preajma lui,doar ca,dupa vreo 5 ore de jucat baschet non-stop,s-a decis sa plece.Nu il puteam lasa sa plece.Nu asa!! Nu cand nu stiam daca o sa-l mai vad vreodata in viata. M-am ridicat de pe scaun,am tras aer in piet si am incercat sa ma adun. In zadar,caci atunci cand i-am intalnit privirea,m-am pierdut.
-Bbbuna.Imi dai id-ul tau,te roooggg?!!in viata mea nu mai fusesem atat de emotionata.
-Da,sigur.spuse el ridicandu-si usor si totusi atat de atent privirea.
Eram atat de fericira ca spusese ‘da’.I-am intins telefonul ca sa-si scrie idul,dar si eu si el tremuram atat de tare incat l-am scapat.Nu pot sa nu zambesc cand imi aduc aminte.A fost asa dragut.
-Iarta-ma!Sunt idiot.Chiar n-am vrut!!
-Nu-i nicio problema..
Chiar nu era.Eram fericita ca stateam la cativa centimetri de el.
-Scrie tu,te rog. spuse el,rosu tot.
S-a asezat langa mine,iar eu eram in al noulea cer.Ma simteam intr-un fel pe care nu-l pot descrie in cuvinte.Unica. Dupa ce-am facut cunostinta,el a plecat iar eu..Ei bine,eu am ramas cu amintirea si id-ul lui ce a fost punctul forte in continuarea povestii noastre.

Logica unui om nebun.

Vreau să adorm.Niciodată nu mi-am dorit mai mult ca acum să adorm.Vreau să am răspunsuri la toate întrebările care mi se învârt în cap…Dar asta e imposibil.La fel de imposibil ca somnul meu la ora asta.E greu!!E greu să te împarţi la doi.Şi cel mai greu e să iubeşti să te împarţi la doi.
Unul din ei e tot ce ţi-ai dorit.E prinţul din povestea perfectă.E cel care nu vrea altceva decât să te privească şi să te iubească din priviri.Să aibă grijă de tine şi să nu te rănească niciodată.Să îţi ofere povestea perfectă de dragoste.Să rămână în istoria ta ca fiind PRIMUL;ca fiind începutul unor noi începuturi…ca fiind Făt-Frumos.Primul tău Făt-Frumos.
Al doilea e obsesia ta.E cel care nu îţi cere mai mult,decât o privire.E cel care te doreşte la fel de mult pe cât îl doreşti şi tu şi nu o să te aibă niciodată.E perfecţiunea pe care ţi-o doreşti şi nu o s-o obţii.E fericirea sigură şi interzisă.E unicul tău vis atât de real,atât de absurd,atât de imposibil.Amândoi îţi completează nesiguranţa…Amândoi te fac să te lupţi cu tine însuţi.Amaîndoi îţi fură somnul şi te obligă să alegi unul din amândoi.Şi ţi se pare ciudat,dar nu e.Amândoi reprezintă echilibrul perfect într-o singură relaţie.Dar relaţia e formată din doi.Voi,sunteţi trei.E o problemă,sau poate nu. E simplu:iubire…
Dar ce complicat e să te gandeşti că e iubire când ar putea fii orice altceva : nebunie curată,iresponsabilitate,rebeliune,pasiune,indiferenţă,prostie,ură,credinţă sau vis.Dar toate astea la un loc nu formează iubire?Da…sau nu!Ştie cineva ce înseamnă iubire cu adevărat?E cineva demn de un aşa cuvânt?Sau cuvântul ăsta e demn de noi?Se pare ca nu.Iubirea e în doi?În niciun caz!Iubirea e în mai mulţi,e nelimitată,e multă.E iraţională.Şi totuşi reuşeşte să termine cu tine înainte să înceapă.
Din trei vrei să rămână doi şi din doi vrei să devină trei?Ironic,dement,prostesc,adolescentin…adjective fără rost.În mare parte cuvintele sunt fără rost.Dar iubirea?Are un scop anume?!Derutează…şi derutează grav.Strică relaţii,pasiuni,prietenii şi alte iubiri mai mici.Foarte bine,deci.I-am gasit un scop:strică.Dar strică fiindcă vrea ea să strice sau o obligăm noi?Dar cine suntem noi ca să o obligăm pe ea şi cine e ea ca să ne asculte?Totul se leagă.Nu!!!Totul este un nonsens criminal.Şi uite aşa am mai găsit un scop:Ucide.Dar ce ucide?Are ea dreptul să ucidă sau avem noi dreptul să o lăsăm să ne ucidă?
Nimeni nu are niciun drept.Nici ea,nici noi.Atunci unde-s intrebările şi unde-s răspunsurile?De ce din doi nu poţi face trei?De ce e nefiresc?De ce iubirea are nevoie de alegeri,obligaţii…cuşti.Cuşti cu bări de fier care nu te lasă să ieşi,odată intrat.Dar mai vrei să ieşi??Ce rost mai are??
Nu are.Iubirea nu înseamnă rosturi,nu înseamnă sens,nu înseamnă nimic.Dar şi nimicul e ceva şi e ceva mare…infinit.
Şi din amândoi pe cine alegi?Trebuie să renunţi la cineva…Dar la cine?Unul te face să gravitezi,iar celălalt să zbori.În mare parte e acelaşi lucru…Înseamnă că amândoi sunt la fel?Atunci de ce nu poţi să laşi totul?Să renunţi la unul din ei?Poate ar trebui să renunţi la tine…dar dacă renunţi la tine,renunţi la ei.La amândoi.E complet ilogic!
Dar trebuie să fie logicNu neaparat.Iubeşte ce poţi,iubeşte când poţi,iubeşte cum poţi.Dar ce înseamnă să iubeşti?Pe cine să iubeşti?Pe care din ei,când amândoi îţi sunt vitali?Iubirea e vitală.Dar de ce când ai aerul,lumina,apa?De ce îţi mai trebuie iubire?
De ce îţi mai trebuie orice altceva când te ai pe tine?Pentru că iubirea e lacomă.Te vrea pe tine,ii vrea pe ei.Vrea tot!

Minciună.